E noapte, patul e facut,
Dar cine sa se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar si dulce.

Cum s-a nascut Hristos în frig,
În ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla
Caldura ca sa-i faca.

Cum au venit la ieslea lui
Pastorii de la stâna
Si îngerii cântând din cer,
Cu flori de mar în mâna.

Strat de strat s-asterne neaua,
Nu mai colindam cu steaua;
Fiul din Ierusalim,
Pe Mesia, sa-1 vestim.
Oamenii sa-nveselim!…

Geru-i aspru, iarna-i grea
Frig în staule era
Când copilul blând, Iisus,
Fiul tatalui de sus,
Mântuirea ne-a adus…

Iarna-n stresini prinde salbe,
Morii scutura flori albe,
Dumnezeu stapân milos,
Harul sa-si coboare jos.
Fericiti întru Hristos!…

Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.

Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet si mere si flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri pina jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!

Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.

Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fasa-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”.

Aho, aho copii si frati,
Stati putin si nu manati,
Langa boi v’alaturati.
Si cuvantul mi-ascultati.
Ia mai manati, mai, hai, hai…
S’a sculat mai an,
Badica Traian
Si-a’ncalecat pe-un cal invatat,
Cu saua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frau de matase,
Impletit in sase,
Cat vita de groasa,
El in scari s’a ridicat,
Peste campuri s’a uitat,
Sa aleaga-un loc curat,
De arat si semanat.
Si-a pornit intr’o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni,
In coada codalbeni,
In frunte tintatei,
Ia mai manati, mai, flacai, hai, hai…
La luna, la saptamana,
Isi umplu cu aur mana.
Si el vru sa vada,
De’i dete Dumnezeu roada.
Era’n spic cat vrabia,
Era’n bob cat trestia.
Ia mai manati, mai, hai, hai…
Traian iute s’a intors
Si din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu’l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a’ncalecat,
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat,
Ca sa faca seceri mari,
Pentru seceratori tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar ma tem ca va’nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastra,
Departe de casa noastra.
Si ne-asteapte si-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu paine calda pufoasa,
Cu vinul de vita-aleasa,
Cu Cotnar de Dragasani,
La anul si la multi ani!

Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si inteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca.

Si magica lui usa trecutu’ncet si-atinge
si vad un pom de aur cand se deschide usa…
Dar daca mana, grabnic, luminile le stinge
si smulge mandarina si toba si papusa?

Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
si n’a mai vrut din aur sa cheme inapoi
ingerii tristi de zahar si saniile moi
zambind cu Mos-Craciunii de turta dulce’n ele?…

S-au stins in brad luceferi si portocale’n mine.
Zac jucarii de vise pe fund uitat de lada.
In scrinuri vechi dorm ingeri si inimi de zapada
si zilele de aur ca niste mandarine.

Si doar colinda curge… De ce atata zvon,
cand mana ostenita nu-i face semn sa vina?
E mai adanc, cand ninge pe cantec si lumina,
peste colinda vietii si steaua de carton.

Cand simt, e-adevarat, cam rar,
Ca numele ce-s scrise-n ea
Nu-s parte a hartiei doar,
Ci parte din inima mea;

In viata, rar am intalnit,
Din a Pamantului multime,
Putini care mi-au devenit
La fel ca ritmul unei rime

Si zilele de-mi sunt noroase,
Cu bucurie recunosc,
Par mai senine, mai frumoase,
Ca inainte sa-i cunosc,

Asa ca nu-i doar o rutina,
Ca de Craciun sa pun in plic
O carte scrisa, de duzina,
Unui neinsemnat amic;

In ele pun, cu-al meu condei,
Apreciere, drag si dor,
Fi’n’ca pe lista mea sunt cei
Fata de care sunt dator;

Chiar de cumva i-am cunoscut
De ani sau de vreo ziulica,
In tot ce fac, sau am facut
Si ei au pus o particica,

De-aceea, de Craciun, mereu,
Realizez fara temei,
Ca cel mai mare dar ce eu
Il am, facut de Dumnezeu,
E sa cunosc oameni ca ei.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de luna plina
leganat in ger.

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde’ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le’mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n’ai colinda
si nu stii Prier.

Nici un cantec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -

Noi avem hainute
Albe si frumoase,
Jucarii si paine,
Case calduroase.
Dar atatia, Doamne,
N-au nici foc, nici casa,
Nici maicuta buna,
Nici hainuta groasa.

Da-mi inima buna
Tu, Iisuse, mie,
Sa-mpart cu saracii
Marea-mi bucurie.
Toti de-ar face astfel
O, ce sarbatoare!
N-ar mai plange nimeni,
Ca-i sarac si n-are.

Copilul:
Inger, ingerasul meu,
- Mami, ingerasul meu ce face cand eu dorm?
- Zboara sus in cer sa se intilnesca cu ceilalti ingerasi.
- Da’ de ce nu ma ia si pe mine cu el?
- Te ia si pe tine cand visezi si iti arata cele trei zane care ii duc pe oameni in Gradina Raiului…

Copilul adoarme si viseaza.

Copilul (poate fi altul):
- Cine-i zana cerului
Din gradina Raiului?

Cor:
E Credinta in Hristos
Ce ne este de folos.

- Dar frumoasa-naripata
Si de flori invesmantata?

- E Nadejdea-n Inviere
Poarta cea mai dulce miere.
Fapte bune, rugaciuni
Si a Sfintilor minuni

- Cine-i zana fermecata
De copii inconjurata?

In cor
- O craiasa de lumina
Ea e Dragostea crestina.

Credinta in Hristos,
Nadejdea Mantuirii,
Si Dragostea crestina

In a Raiului gradina
Florile-nfloresc,
Ingerasii cresc.

Adevarul, bunatatea
Munca si prietenia,
Ascultarea de parinti
A copiilor cuminti
Fac cununa cerului,
Si…

Cor
Florile Raiului!

Pune-ti haine cat mai groase
Si ghetute calduroase
Apoi mergi pe derdelus
Si asteapta nitelus
Sa mai iasa de prin case
Mogaldete curajoase.

Iti promit fara tagada
Ca va dau multa zapada
Si pe ramuri promoroaca
Sa va faca chef de joaca
Adunati-va gramada
Nimeni sa nu stea la coada.

Si daca mai ai rabdare
Am sa-ti dau putin soare
Asta, doar pe la amiaza
Ca nu vrei de Boboteaza
Sa-ti ofer spre delectare
O excursie la mare.

Poate vrei sa vin mai rar
Ca-s mai aspra decat par
Insa nu te-am intrebat
Daca-ai vrea sa fiu baiat.
Nu ma supar daca, chiar,
Tu doresti sa-mi spui Gerar.